1. Drumul vieții mele rătăcea mereu prin lume
Căutând cu disperare rostul vieții pe pământ
Întrebam mereu pe oameni care nu știau răspunsul
Rătăceam fără speranță ca un val purtat de vânt...
Mă uitam în jur la oameni și vedeam atâta ură
Ei ziceau că rostul vieții e în faimă și-n averi
Dar nici faima nici averea nu puteau să-i satisfacă
Nu puteau să îi ajute când treceau prin încercări

R1: Ei spuneau că vor să facă arme să ne protejeze
Arme care pot preface lumea într-un pustiu
Dar eu voiam să îi opresc s-aduc în lume pace
Furtuna vieții mele s-o pot în sfârșit opri

2. M-am dus la școli înalte căutând înțelepciune
Mult efort și multă carte au trecut prin mintea mea
Dar simțeam adânc în suflet că viața mi-e deșartă
Și știam că trebuie să găsesc răspunsul undeva...
Mi-am dat seama că iubirea n-o poți investi-n afaceri
Am văzut că fericirea nu se poate cumpăra
Căutam ceva real nu iluzii și himere
Ceva ce niciodată nimeni să nu-mi poată lua

3. Dar într-o zi am înțeles că răspunsul vieții mele
Era mult prea scump ca lumea să mi-l poată oferi
Deci L-am chemat pe Domnul meu și i-am dat visele mele
El mi-a dat o viață nouă și pe-un drum nou am pornit

R2: Oamenii din jurul meu întruna spun că știu răspunsul
Însă moartea-i înspăimântă și prin viață rătăcesc
/: Dar eu acum sunt fericit și-aș vrea să știi secretul:
Isus este izvorul fericirii ce-o trăiesc :/